Atunci când lucrați în domeniul testării software, există zeci de metode de testare diferite de luat în considerare.

Testarea software-ului ajută dezvoltatorii să elimine orice defecte care ar putea exista într-un pachet software, astfel încât să poată livra un produs care să satisfacă nevoile și așteptările tuturor părților interesate. Utilizarea soluției de testare potrivite vă oferă toate cunoștințele de care aveți nevoie, dar alegerea corectă a unui test poate necesita timp.

Testarea cutiei gri este una dintre cele mai versatile forme de testare disponibile pentru testeri, oferind o mulțime de informații fără a ocupa resurse excesive.

Aflați mai multe despre ce este testarea cutiei gri, unele dintre particularitățile de funcționare a testării cutiei gri și unele dintre motivele pentru care companiile folosesc această metodă de testare.

 

Ce este testarea cutiei gri?

Testarea cutiei gri este o formă de testare care combină testarea cutiei albe și testarea cutiei negre, utilizând o înțelegere parțială a proiectului de bază și a modului în care este implementat sistemul.

Această combinație înseamnă că testerul știe o parte din ceea ce se întâmplă în fundal fără a cunoaște pe deplin codul, ceea ce oferă o mai bună înțelegere a cauzelor potențiale ale problemelor din software atunci când acestea apar.

Testarea cutiei gri este responsabilitatea tesatorilor, iar echipa de asigurare a calității lucrează independent de echipa de dezvoltare a proiectului.

 

1. Când și de ce este necesar să efectuați testarea cutiei gri în testarea software?

 

Există mai multe momente în care companiile folosesc testele de tip “cutie gri” în procesul de dezvoltare.

De exemplu, atunci când o aplicație trebuie să interacționeze cu un instrument terț pentru a funcționa corect, testerii nu au acces la codul sursă care face parte din software-ul extern. Aceasta este o restricție impusă asupra accesului testerilor de asigurare a calității și face ca testarea să fie o cutie gri fără a avea posibilitatea de a alege.

 

2. Când nu este nevoie să efectuați testarea cutiei gri

 

Există câteva momente în procesul de testare în care testarea cutiei gri nu este necesară, primul dintre acestea fiind la începutul procesului de dezvoltare.

Testarea funcțională are loc atunci când dezvoltatorii testează inițial pentru a se asigura că codul lor își îndeplinește sarcinile de bază, ceea ce este complet transparent. Deoarece nu există niciun cod sau documentație ascunsă de tester, aceasta nu este considerată testare de tip “cutie gri”.

Un alt moment în care nu aveți nevoie de testele de tip cutie gri este atunci când testați la sfârșitul dezvoltării, când aveți un produs complet. Acesta este cazul în care utilizatorul final vă ajută la testare și este cunoscut și sub numele de “testare beta” sau “testare end-to-end“.

Utilizatorii testează aplicația fără a avea acces la cod sau la documentele de proiectare, ci doar pe baza propriilor merite. Aceasta este o formă de testare de tip “cutie neagră”, deoarece procesul este complet opac.

 

3. Cine este implicat în testarea cutiei gri?

Există mai multe persoane și roluri implicate în testarea cutiei gri, iar unele dintre cele mai importante roluri în acest proces sunt:

 

– Manager QA:

Managerul de asigurare a calității sau managerul de asigurare a calității este un membru al personalului din cadrul procesului de dezvoltare de software, care este responsabil pentru atribuirea sarcinilor echipei de testare.

Aceasta include crearea de rotații, examinarea rapoartelor și gestionarea conflictelor care apar în cadrul echipei.

 

– Tester:

Un tester este un profesionist responsabil pentru finalizarea cazurilor de testare care fac parte din procesul de testare a cutiei gri.

Acest lucru necesită un nivel ridicat de atenție la detalii atunci când se scriu rapoarte și se execută în mod repetat cazuri de testare precise.

 

– Dezvoltator:

Dezvoltatorii sunt profesioniștii responsabili de crearea codului și de ajustarea acestuia în funcție de rezultatele testelor de tip cutie gri.

Deși nu sunt neapărat implicați în testarea în sine, aceștia primesc comunicări de la testeri cu privire la rezultate.

 

– Analist QA:

Rolul de analist QA este comun în procesele de testare care utilizează o mare parte din automatizare. Un analist scrie coduri pentru cazurile de testare pentru testele automate, în plus față de analiza datelor pe care testele le returnează la sfârșitul procesului.

 

Beneficiile testării cutiei gri

Există câteva beneficii majore ale utilizării testelor de tip “grey box” atunci când se examinează un software. Dacă profitați la maximum de aceste avantaje, veți îmbunătăți standardul aplicației dumneavoastră în timp.

 

Unele dintre motivele pentru care companiile folosesc această formă de testare includ:

 

1. Cunoașterea mecanismelor interne ajută la proiectarea testelor

 

Unul dintre principalele beneficii ale utilizării testelor de tip “grey box” la locul de muncă este faptul că puteți cunoaște unele dintre mecanismele interne ale aplicației. Acest lucru implică înțelegerea a ceea ce face fiecare dintre funcții și care sunt modulele din comerț în comparație cu codul scris la comandă pentru unele dintre celelalte funcții.

Cunoașterea funcționalității interne înseamnă că un tester înțelege mai bine ceea ce testează și poate direcționa aceste teste către proiectarea aplicației. Companiile primesc rezultate mai precise, care reprezintă software-ul în mod corespunzător.

 

2. Rezultă o rezolvare instantanee a problemelor

 

În unele cazuri, atunci când apare o problemă în cadrul unui test și testerul are acces la codul din spatele problemei, poate exista o soluție instantanee la problemă.

Acest lucru este contrar unei metodologii de testare de tip “cutie neagră”, în care testerii nu pot vedea nimic din codul din spatele scenei software-ului pe care îl examinează. Văzând codul, testerii cu multă experiență în dezvoltare pot indica dezvoltatorilor care este exact problema și cum o viitoare actualizare o poate rezolva.

Testarea cutiei gri economisește mult timp, care altfel ar fi cheltuit pentru investigarea problemelor și ajută companiile să își petreacă timpul mai eficient.

 

3. Separați testerii și dezvoltatorii

 

Utilizarea testelor de tip “grey box” lasă o separare clară între dezvoltatorii aplicației și persoanele care testează software-ul.

Acest lucru se datorează faptului că finalizarea testelor de testare a cutiei gri se bazează pe faptul că testerii nu au cunoștințe existente despre modul în care funcționează software-ul, distanța dintre cele două devenind o necesitate pentru rezultate mai precise ale testelor, care nu sunt afectate de prejudecăți.

În scenariile de tip “grey box”, testerii fac parte dintr-o echipă complet diferită de cea a dezvoltatorilor, oferind informații exacte fără ca punctele de vedere existente să le afecteze rezultatele.

Dezvoltatorii beneficiază, de asemenea, de acest lucru, deoarece au o perspectivă mai critică asupra muncii lor, ceea ce îi ajută să îmbunătățească atât aplicația existentă, cât și competențele lor pentru viitor.

 

Provocările testării Gray Box

Există câteva dezavantaje majore în ceea ce privește utilizarea testelor de tip “cutie gri” în activitatea de dezvoltare.

Înțelegând aceste dezavantaje și încercând să le atenuați ori de câte ori este posibil, creșteți standardul general al muncii dumneavoastră la sfârșitul etapei de asigurare a calității.

 

Unele dintre principalele dezavantaje ale testării cu cutie gri includ:

 

1. Potențialul de a nu fi văzut codul

 

Testarea cutiei gri înseamnă că există anumite aspecte ale codului care sunt ascunse testerului, iar în cazul în care apar probleme în timpul testului, acest lucru poate duce la alte probleme.

Cu cod nevăzut, membrii personalului implicat în testare se străduiesc să își ghideze testele pentru a profita la maximum de aplicație și pierd avantajul de a vedea imediat cauza unei probleme.

Procesul de remediere a erorilor devine tot mai obscur, ceea ce duce la necesitatea unor perioade de actualizare mai lungi și la faptul că întreprinderile se luptă să găsească problemele din codul lor.

Produsele finale pot fi mai defectuoase și de un standard mai scăzut ca urmare a acestui cod nevăzut.

 

2. Testele pot fi inexacte dacă operațiunile eșuează

 

Existența unor teste precise este o necesitate în orice formă de testare a software-ului, un grad mai mare de acuratețe îndreptând echipele spre actualizări pe care le pot completa în versiunile viitoare, pe lângă faptul că ajută o echipă de dezvoltare să fie mai încrezătoare în produsele sale.

Această acuratețe se reduce atunci când operațiunile eșuează în cadrul testelor de tip cutie gri. În cazul în care nu au acces la cod, testerii primesc pur și simplu un mesaj “Operațiunea a eșuat” din partea software-ului, ceea ce îi împiedică să ofere feedback cu privire la modul în care acesta funcționează.

Pentru a obține măsurători benefice, dezvoltatorii trebuie să corecteze software-ul înainte de următoarea etapă de testare. În caz contrar, tot ceea ce poate face un tester este să afirme că funcția nu funcționează în forma sa actuală.

 

3. Lupte cu sistemele distribuite

 

Sistemele distribuite se referă la sistemele software care sunt găzduite în mai multe locuri diferite sau care se bazează pe caracteristici precum datele și serviciile de procesare găzduite în cloud.

Acest lucru face ca testarea să fie extrem de dificilă, deoarece există o proporție semnificativă de software care este ascunsă în spatele unui organism terț, testerii primind pur și simplu o ieșire de la un proces necunoscut.

Atunci când apar probleme cu un software care utilizează sisteme terțe, poate fi dificil de stabilit dacă problema este legată de aplicația în sine, de funcționalitatea terță sau de modul în care cele două se integrează, în special atunci când un tester nu poate vedea codul în timp ce funcționează.

 

Caracteristicile testelor de tip Grey Box

Există câteva caracteristici pe care testele de tip “cutie gri” le au în comun, iar recunoașterea acestor teste vă ajută să pregătiți o strategie pentru organizația dumneavoastră.

Unele dintre principalele exemple de caracteristici ale testelor de testare a cutiei gri, în plus față de modul în care aceste caracteristici sunt părți importante ale procesului de testare a cutiei gri, includ:

 

– Acoperire crescută:

Accesul la o parte din codul sursă oferă un grad mai mare de acoperire a testelor, iar detaliile suplimentare oferă o mai mare acuratețe în găsirea erorilor.

 

– Fluxurile de date:

Multe dintre testele de tip “cutie gri” pun accentul pe fluxul de date și pe înțelegerea modului în care informațiile se deplasează printr-un sistem.

 

– Nealgoritmic:

Testarea cutiei gri nu funcționează atunci când se examinează algoritmi, deoarece acesta este un alt nivel de ofuscare a codului.

 

Ce testăm în cadrul testelor de tip Grey box?

Fiecare tip diferit de testare este cel mai bine servit atunci când vizează părți specifice ale software-ului în cauză. Același lucru este valabil și pentru testarea cutiei gri, metodologia fiind mai utilă în anumite părți distincte ale unei aplicații.

 

Câteva exemple de lucruri pe care le evaluează testerii atunci când completează testele de tip “cutie gri” includ:

 

1. Securitatea aplicațiilor

 

Testele de tip “cutie gri” sunt ideale pentru testele de penetrare care examinează securitatea unei aplicații. Testatorii pot vedea tot codul și pot căuta potențiale vulnerabilități în acest proces.

Hackerii etici sunt testeri ideali pentru testarea securității aplicațiilor, deoarece recunosc potențialele slăbiciuni și defecte ale software-ului mai natural decât cei care nu au experiență în încălcarea securității software-ului.

 

2. Testarea bazei de date

 

Multe companii folosesc testarea cutiei gri pentru testarea bazei de date, deoarece puteți urmări datele prin fiecare subfuncție din software.

Testatorii pot vedea toate modificările pe care le face software-ul și pot evalua dacă acestea sunt corecte.

Aceasta este o punere în aplicare utilă a testării cutiei gri, deoarece testele bazelor de date sunt previzibile prin natura lor, deoarece companiile folosesc bazele de date pentru a organiza informațiile existente mai degrabă decât pentru a genera date noi.

 

3. Aplicații web

 

Aplicațiile web beneficiază de utilizarea testelor de tip “grey box” datorită versatilității acestei metode de testare.

Testele de tip “cutie gri” pot fi utilizate pentru testarea securității, a bazei de date, a integrării, a interfeței cu utilizatorul și a browserului, fiecare dintre acestea fiind un aspect cheie al aplicațiilor web.

Nu este nevoie să schimbați metodologiile de testare pe parcurs, astfel încât beneficiați de un nivel mai mare de continuitate.

 

Clarificarea unor confuzii:

Testarea cutiei gri vs. cutia albă vs. cutia neagră

Testarea cutiei gri este o formă de testare asemănătoare atât cu testarea cutiei albe, cât și cu testarea cutiei negre, ceea ce înseamnă că există un mare potențial de confuzie între aceste metodologii.

Aflați mai multe despre ce sunt testele de tip “white box” și “black box” și câteva dintre diferențele fundamentale dintre acestea și testele de tip “grey box” în dezvoltarea de software:

 

1. Ce este White Box Testing?

 

Testarea cutiei albe este o formă de testare a aplicațiilor care oferă testerului informații complete despre aplicație.

Acest lucru include accesul complet la codul sursă și la toate documentele de proiectare a software-ului, ceea ce îi oferă testerului o înțelegere mult mai bună a modului în care funcționează software-ul.

Testerii folosesc această înțelegere pentru a vedea mai multe probleme prezente în aplicație, raportând o perspectivă mai precisă a modului în care aplicația funcționează pentru utilizatori.

Un exemplu de utilizare a testelor cu cutie albă este acela de a vedea fluxul unei anumite date introduse printr-o aplicație pentru a vedea unde apare o problemă în procesele aplicației, mai degrabă decât să vedem pur și simplu dacă există sau nu o problemă.

Există câteva momente în cadrul proceselor de dezvoltare în care companiile folosesc testarea cutiei albe.

Primul dintre acestea este atunci când se efectuează testarea unitară, care evaluează dacă fiecare bucată de cod sau modul dintr-un pachet software îndeplinește sarcinile la care se așteaptă dezvoltatorul.

Testarea unitară îi ajută pe testeri să găsească majoritatea problemelor dintr-o aplicație, deoarece examinează toate funcționalitățile din aplicație.

Testarea cutiei albe ajută, de asemenea, la găsirea scurgerilor de memorie. Examinând în detaliu tot codul, un analist de control al calității găsește zonele în care aplicația utilizează memoria dispozitivului și zonele în care aceasta folosește prea mult.

Acest lucru ajută aplicația să ruleze mai rapid și mai eficient în iterațiile viitoare, deoarece scurgerea de memorie primește un patch cât mai curând posibil.

 

Care sunt diferențele dintre testele Gray box și White box?

 

Există câteva diferențe majore între testele cu cutie albă și testele cu cutie gri, prima schimbare fiind nivelul de informații la care cineva are acces.

Testarea cutiei albe are acces complet la codul sursă și la documentele de proiectare ale programului, în timp ce testarea cutiei gri are acces parțial la unele dintre aceste informații, în principal la documentele de proiectare.

Această schimbare înseamnă că există o diferență și în ceea ce privește persoanele care efectuează testele, dezvoltatorii fiind în primul rând responsabili pentru testarea cutiei albe.

Testarea cutiei gri, în schimb, este responsabilitatea echipei de asigurare a calității, deoarece testerii nu pot avea o cunoaștere intimă a codului.

Testarea cutiei gri durează, de asemenea, mai puțin timp decât testarea cutiei albe. Testarea cutiei albe este de la un capăt la altul și examinează atât partea de utilizator a software-ului, cât și codul în sine. Acest lucru durează mult mai mult timp și înseamnă că un proces de testare cu cutie gri este o modalitate mult mai rapidă de a avansa.

Cu toate acestea, cutia albă are un potențial mai mare de automatizare, deoarece testerii cunosc modul în care funcționează codul intern.

 

2. Ce este testarea Black Box?

 

Testarea cutiei negre se referă la momentul în care un tester examinează un pachet software fără a avea vreo înțelegere a modului în care funcționează sistemul.

Acest lucru înseamnă că nu aveți acces la niciun cod care face parte din aplicație sau la niciun document de proiectare sau briefing care este disponibil. Testatorii au pur și simplu o listă de caracteristici pe care le testează și o serie de cazuri de testare pe care trebuie să le completeze.

Un exemplu de testare a cutiei negre este testarea end-to-end, în care un tester primește pachetul software complet și testează întreaga aplicație pentru a se asigura că funcționalitatea funcționează așa cum a fost proiectată.

Majoritatea cazurilor de testare ideale pentru testarea cutiei negre sunt cele de la sfârșitul unui proces și implică clienții și perspectiva acestora asupra unui produs, lipsa accesului la cod împiedicând orice prejudecată care să afecteze punctul de vedere al utilizatorului.

Companiile folosesc testele de tip “black box” în primul rând după ce toate testele funcționale ale unei aplicații sunt finalizate. Odată finalizate toate testele unitare și testele funcționale, dezvoltatorii înțeleg că aplicația funcționează așa cum se așteaptă, cel puțin cu toate modulele care funcționează izolat.

Testarea cutiei negre asigură că aplicația în ansamblu funcționează conform așteptărilor după compilare, în condițiile în care, teoretic, tot codul sursă este deja în ordine.

 

Care sunt diferențele dintre Grey box și Black box Testing?

 

Principala diferență între testarea cutiei gri și cea cutiei negre este gradul de acces la informații pe care îl are un tester.

În unele cazuri, un tester de tip black box poate aborda aplicația fără a avea cunoștințe prealabile despre software, pur și simplu parcurgând procesul de testare și utilizând software-ul ca un utilizator obișnuit.

Pe de altă parte, un tester de tip “cutie gri” are acces la unele dintre documentele de proiectare și astfel poate compara ceea ce este menit să facă aplicația cu performanțele reale ale acesteia, oferind dezvoltatorilor un feedback cu privire la părțile specifice ale aplicației care nu corespund standardelor.

O altă diferență este timpul necesar pentru rezolvarea unei probleme, testele de tip “cutie gri” necesitând ceva mai mult timp.

Compararea documentației și a codului cu modul în care experimentați aplicația poate dura ceva timp, ceea ce este contrar modului în care lucrează testerii de tip “black box”, care examinează pur și simplu aplicația în sine, împreună cu orice probleme de funcționalitate. Această combinație face ca testarea cutiei negre să fie un proces ideal pentru a fi utilizat chiar la sfârșitul procesului de dezvoltare, atunci când se pregătește lansarea produsului, în timp ce cutia gri funcționează mai bine atunci când vă aflați în faza de dezvoltare a interfeței de utilizator și de compilare a dezvoltării.

 

3. Concluzie: Testarea cutiei gri vs. cutia albă vs. cutia neagră

 

În concluzie, testarea cutiei albe, a cutiei gri și a cutiei negre fac parte din același spectru, în care factorul care variază este nivelul de acces pe care îl are un tester pe parcursul procesului.

Pe măsură ce o formă de testare devine mai “neagră”, testarea este din ce în ce mai opacă, accesul la informațiile din spatele software-ului fiind limitat.

Testarea cutiei albe este ideală pentru primele etape ale procesului, iar testarea cutiei negre excelează pentru etape precum testarea end-to-end, care examinează întreaga aplicație din perspectiva utilizatorului.

Testarea cutiei gri acționează ca o cale de mijloc între cele două concepte, ajutând la găsirea problemelor în mijlocul procesului de dezvoltare prin oferirea unei mai bune perspective, păstrând în același timp o parte din codul sursă ascunsă de tester.

 

Tehnici de testare a cutiei gri

Testarea cutiei gri implică o gamă largă de tehnici, fiecare dintre acestea crescând standardul de testare, găsind mai multe erori pentru dezvoltator și ducând la un produs mai complet la sfârșitul procesului.

 

Unele dintre cele mai comune tehnici de testare a cutiei gri pe care le folosesc echipele de asigurare a calității includ:

 

1. Testarea matricei

 

Testarea matricei examinează raportul de stare a proiectului care este în curs de desfășurare. În unele cazuri, aceasta include o stare simplă de tip PASS/FAIL, iar procesele în curs de desfășurare oferă mai multe detalii despre modul în care procesele funcționează în mod continuu.

În timp ce majoritatea testelor se concentrează pe intrările și ieșirile unei bucăți de cod, testarea matricei examinează starea proceselor în sine, mai degrabă decât rezultatele acestor procese.

Utilizarea testelor matriceale oferă o mai mare concentrare asupra aplicației în sine, ajutând la găsirea de erori și probleme chiar dacă rezultatele par corecte.

 

2. Testarea regresiei

 

Testarea de regresie există pentru a testa software-ul după o serie de actualizări. Acest lucru implică atât teste funcționale, cât și teste nefuncționale, care asigură că aplicația continuă să funcționeze la un standard suficient de ridicat pe măsură ce codul se modifică.

Testatorii care folosesc testele de regresie folosesc de obicei automatizarea, deoarece testele de regresie cresc în amploare pe măsură ce echipa de asigurare a calității găsește din ce în ce mai multe defecte.

Cu toate acestea, testarea manuală este o necesitate în unele cazuri, companiile care testează interfața cu utilizatorul folosind teste manuale pentru a vedea cum răspunde un utilizator uman la modificările aduse meniurilor, butoanelor și opțiunilor de navigare.

 

3. Testarea modelelor

 

Testarea cu modele este o formă de testare care se concentrează pe respectarea unui model specific în fiecare test pe care îl efectuează o organizație.

Echipele de testare proiectează aceste teste pentru a viza fiecare caracteristică a software-ului, fiecare test oferind un nivel consistent de informații pentru companie cu privire la modul în care funcționează caracteristicile individuale.

Utilizarea testării modelelor se bazează uneori pe modificarea modelului pe măsură ce trece timpul, pentru a vă asigura că judecați fiecare dintre sistemele care acționează, dar odată ce aveți un model care funcționează, evitați deviațiile pentru a oferi mai multă consecvență în rezultatele dumneavoastră.

 

4. Testarea matricei ortogonale

 

Testarea matricei ortogonale este în primul rând o tehnică de testare orientată către cutia neagră, care apare atunci când testerii utilizează un număr semnificativ de intrări care este prea mare pentru a testa exhaustiv fiecare sistem în parte.

În aceste cazuri, fiecare element individual de date furnizează propriile informații unice, din cauza unei potențiale lipse de corelație între anumite informații. Acesta este aspectul ortogonal al sistemului, în care sunt utilizate informații unice pentru a furniza un nivel maxim de date, cu un efort minim.

Timpul de testare este redus și aveți un echilibru ideal de date pe care să le furnizați echipei de dezvoltare.

 

Testarea cutiei gri în ciclul de viață al ingineriei software

Testarea cutiei gri se încadrează într-o etapă specifică a ciclului de viață al ingineriei software. Acest ciclu de viață este o serie complexă de etape pe care companiile le urmează atunci când își dezvoltă produsele, fiecare etapă ducând la un standard mai ridicat al produsului.

În timp ce testarea este o parte a procesului care are loc în mod constant, există un timp foarte limitat pentru testarea cutiei gri.

Acest lucru are loc după ce funcționalitatea inițială este completă și testată prin testarea cutiei albe și înainte ca software-ul să fie gata pentru lansarea publică, companiile preferând testarea cutiei negre în ultimele etape.

Cutia gri este instrumentul perfect pentru a integra funcțiile împreună și pentru a se asigura că acestea funcționează corect în tandem, dar și independent.

 

Teste manuale sau automatizate de tip Grey Box?

La fel ca în cazul oricărei forme de testare a software-ului, echipele de asigurare a calității pot alege între efectuarea manuală a testelor, prin utilizarea de personal expert, sau automată, ceea ce presupune codificarea unei serii de cazuri de testare și completarea repetată a acestora pentru a asigura un set de rezultate precise.

Aflați mai multe despre testarea manuală și cea automată, cu unele dintre beneficiile și provocările fiecăreia, precum și care dintre cele două forme de testare este ideală pentru o companie care dorește să înțeleagă mai bine problemele legate de produsul său.

 

Testarea manuală a cutiei gri – Beneficii, provocări, proces

 

Testarea manuală este o parte fundamentală a multor tipuri de testare, inclusiv a testării cutiei gri.

Acest proces presupune ca testeri umani să examineze o bucată de software, examinând dacă software-ul funcționează așa cum vă așteptați și comparându-l cu documentele de proiectare preexistente și cu codul vizibil pentru a verifica dacă există defecte evidente în aceste informații care ar putea cauza probleme.

Cazurile în care testarea manuală este obișnuită includ programe mai complicate care necesită o ființă umană pentru a oferi o perspectivă calitativă.

Printre alte utilizări se numără și companiile mai mici care doresc să își evalueze în detaliu programele software, deoarece aplicațiile și pachetele mici necesită relativ puține resurse pentru a fi evaluate de către companii în comparație cu programele mai mari produse de întreprinderi mai mari.

 

1. Avantajele testării manuale a cutiei gri

 

Există mai multe beneficii ale testării manuale a cutiei gri pentru orice tip de software. Cunoașterea acestor beneficii înseamnă că vă puteți orienta testarea către acestea, descoperind mai multe probleme în software-ul dumneavoastră și crescând standardul muncii dumneavoastră datorită unui regim de testare mai bun.

 

Principalele beneficii ale testării manuale a cutiei gri sunt:

 

Feedback detaliat

 

Primul beneficiu major al utilizării testării manuale a cutiei gri este faptul că testerii umani pot oferi un nivel semnificativ de feedback dezvoltatorului.

Atunci când se utilizează testarea automată, cazurile de testare sunt concepute pentru a produce de fiecare dată parametri foarte specifici care să ofere analiștilor o perspectivă atunci când au timp să evalueze datele.

Acest lucru este oarecum diferit atunci când se utilizează testarea manuală, deoarece un tester poate oferi un feedback mai amănunțit cu privire la caracteristicile specifice care nu au funcționat și la motivele potențiale ale problemei, după ce le compară cu documentația de proiectare.

Utilizarea feedback-ului detaliat ghidează nu numai actualizările funcțiilor existente, ci și potențialele funcții noi pe care un tester le recomandă utilizatorilor.

 

Interpretări mai bune

 

Testarea automatizată înseamnă că orice concluzie este o chestiune de evaluare a datelor pe care le primiți în urma unui test și de a ajunge la o deducție rațională cu privire la ceea ce înseamnă acest lucru pentru software.

Dimpotrivă, testerii manuali au un nivel mult mai mare de înțelegere a modului în care funcționează aplicația în sine.

Aceștia pot compara codul gri cu ceea ce se întâmplă în timp real, făcând o evaluare exactă în acel moment, în loc să fie nevoiți să facă deducții după aceea.

Unele platforme de automatizare pot funcționa în mod similar, având o funcție de reluare, dar aceasta necesită totuși o intervenție manuală.

 

Testare flexibilă

 

Automatizarea testelor implică codificarea unor cazuri de testare foarte specifice într-o platformă, ceea ce înseamnă că software-ul îndeplinește acel set specific de sarcini din nou și din nou.

Deși acest lucru este ideal pentru repetiție, introduce o provocare unică, deoarece nu există flexibilitate în testare.

Utilizarea unui tester uman este ideală în aceste cazuri, adăugând mai multă flexibilitate procesului. În cazul în care un tester uman observă o problemă potențială care se află puțin în afara unui caz de testare definit în mod restrâns, acesta o poate examina și poate raporta rezultatele la sfârșitul procesului.

Acest lucru oferă companiilor o acoperire mai cuprinzătoare a software-ului, descoperind erori pe care un sistem automat nu le poate descoperi.

 

2. Provocările testării manuale a cutiei gri

 

În timp ce există o mulțime de avantaje ale utilizării testării manuale în procesul de dezvoltare software, există și câteva dezavantaje. Acestea variază în funcție de câțiva factori, inclusiv de software-ul specific la care lucrează compania, de mărimea echipei de dezvoltare și de nivelul de competențe pe care îl au membrii echipelor de testare și dezvoltare.

 

Provocările semnificative în testarea manuală includ:

 

Costuri ridicate ale forței de muncă

 

Costurile cu forța de muncă sunt unele dintre cele mai semnificative cheltuieli pe care le suportă orice companie, deoarece plătește pentru a obține cel mai bun personal disponibil, astfel încât compania să își poată îmbunătăți standardul de lucru.

Deoarece testarea manuală cu cutie gri poate dura mult timp, compania trebuie să își plătească testerii pentru a lucra pe tot parcursul procesului. În cazul unora dintre cele mai mari aplicații, acest lucru poate dura ore întregi și poate duce la o creștere semnificativă a costului testelor manuale.

Dezvoltatorii pot încerca să atenueze această problemă prin echilibrarea automatizării testelor de tip “grey box” cu testarea manuală sau prin reducerea costurilor orare cu forța de muncă, dar acest lucru riscă să ducă la o scădere a calității testelor.

 

Eroare umană

 

Testarea automatizată finalizează procese simple în mod eficient, repetându-le cu un grad ridicat de acuratețe, într-un mod în care o persoană nu poate face acest lucru.

Ființele umane fac greșeli și erori minore, care pot fi rezultatul a orice, de la apăsarea accidentală a unui buton greșit până la pierderea atenției pentru câteva secunde.

Astfel de erori pot duce la date inexacte și îi pot determina pe dezvoltatori să își concentreze atenția asupra unei părți greșite a software-ului, ceea ce le ia timp prețios de dezvoltare și înrăutățește produsul.

Încercați să rezolvați această problemă prin repetarea testelor de tip “greybox” ori de câte ori este posibil, pentru a verifica rezultatele pe măsură ce testele continuă.

 

Durează mult timp

 

În timp ce computerele pot îndeplini sarcini într-o clipă, oamenilor le ia ceva mai mult timp.

Acest lucru se datorează de la timpii de reacție până la faptul că pur și simplu lucrează mai încet decât viteza lor optimă în anumite momente, toate acestea încetinind procesul de testare.

Un proces de testare mai lent înseamnă mai puțin timp pentru echipele de dezvoltare pentru a lucra la eliminarea bug-urilor și a defectelor din produs, deoarece tot timpul este alocat pentru a găsi problemele în primul rând.

Acest lucru nu este ușor de atenuat, o posibilă soluție fiind un regim de testare hibrid, cum ar fi echilibrarea testelor manuale cu teste automate de tip “grey box”.

 

Automatizarea testelor cu cutie gri – Beneficii, provocări, proces

Automatizarea testelor se referă la procesul de utilizare a unei platforme de automatizare pentru a automatiza unele dintre părțile procesului de testare a cutiei gri.

Procesul funcționează solicitând proiectanților de teste să creeze o serie de cazuri de testare, iar analiștii de asigurare a calității sau profesioniștii similari codifică aceste teste în programele de automatizare, iar unii utilizează automatizarea robotică a proceselor ca instrument suplimentar.

În aceste cazuri, analiștii de asigurare a calității înțeleg deja o parte din cod sau din documentele de proiectare.

Acest tip de testare este mai frecvent în cazul pachetelor de software mult mai mari, deoarece testerii de tip grey box nu au timp să testeze manual toate aspectele procesului.

După un proces automatizat, platforma returnează un raport pentru analistul de asigurare a calității, indicând unde există eșecuri și o serie de indicatori importanți.

 

1. Avantajele testării automate a cutiei gri

 

Există câteva beneficii clare ale utilizării testelor automate de tip “grey box” în cadrul proceselor unei echipe de asigurare a calității.

Concentrându-se pe aceste beneficii și valorificându-le la maximum, o companie poate crește eficiența testelor de tip “cutie gri” și poate rezolva cât mai multe probleme în această etapă a fluxului de lucru.

 

Unele dintre beneficiile principale ale utilizării automatizării în activitatea de testare a cutiei gri includ:

 

Testare rapidă

 

Sistemele automatizate sunt concepute pentru a testa incredibil de rapid, trecând printr-o serie de procese cât mai repede posibil. Acest beneficiu devine și mai proeminent atunci când se efectuează teste repetate de tip “gray box”, deoarece fiecare execuție individuală durează mai puțin timp.

Timpul pe care îl economisiți de la o execuție la alta crește semnificativ, compania dvs. având mult mai mult timp pentru a finaliza sarcini urgente, cum ar fi actualizarea software-ului și furnizarea de feedback clienților și potențialilor clienți.

Testarea mai rapidă este utilă mai ales atunci când se lucrează după lansare, deoarece introducerea cât mai rapidă a corecțiilor de funcționalitate este o necesitate pentru a îmbunătăți modul în care oamenii văd afacerea.

 

Măsurători precise

 

Măsurătorile reprezintă o parte importantă a modului în care funcționează testarea software, oferind informații numerice unui tester pentru a indica problemele potențiale.

Computerele și platformele de automatizare oferă măsurători foarte precise, cu lucruri precum timpii de răspuns măsurați la milisecundă.

Dacă dispuneți de măsurători mai precise, puteți urmări mici schimbări în modul în care funcționează o aplicație, ceea ce vă ajută să înțelegeți dacă o actualizare a îmbunătățit performanța sau a dus la creșterea timpului necesar pentru fluxurile de lucru standard.

 

Costuri reduse

 

Unul dintre cele mai mari costuri ale testării în cadrul dezvoltării de software cu cutie gri este cel al testerilor de cutie gri.

Angajarea de experți în testare software este costisitoare, mai ales atunci când căutați testeri de tip “grey box”, care necesită o varietate mai mare de competențe, pentru a oferi cele mai înalte standarde posibile pentru organizația dumneavoastră.

Automatizarea înseamnă că există mai puține persoane care efectuează teste manuale de tip “grey box”, eliminând o mulțime de costuri de personal din acest proces.

În timp ce platformele de automatizare au anumite costuri, cele mai multe dintre ele percepând un abonament lunar, acestea sunt mult mai mici decât dacă ar trebui să plătiți angajați care să facă munca în locul dumneavoastră.

 

2. Provocările testării automate a cutiei gri

 

Există o mulțime de provocări în ceea ce privește utilizarea automatizării în procesele de testare a cutiei gri.

În timp ce unele organizații se concentrează asupra beneficiilor, există o mulțime de avantaje dacă cunoașteți provocările testării cu cutie gri și dacă le luați în considerare în timpul activității dumneavoastră.

Puteți pune în aplicare testele de tip “cutie gri” într-un mod care să evite provocările și să vă împiedice să vă confruntați cu limitări pe viitor.

 

Principalele provocări ale testării automate a cutiei gri sunt:

 

Configurarea inițială

 

Configurarea inițială este una dintre cele mai mari provocări ale procesului de automatizare. Aceasta se referă la timpul necesar pentru tranziția la o nouă platformă de testare, inclusiv instalarea platformei, învățarea utilizatorilor cum să se angajeze cu aceasta și codificarea primelor teste pe software.

Toate acestea reprezintă timp neproductiv pe care o companie va dori să îl limiteze cât mai mult posibil.

În acest caz, utilizarea unui software de automatizare premium, cu experți la îndemână atunci când aveți nevoie, este ideală, deoarece aveți parte de asistență din partea unei terțe părți care se asigură că automatizarea cutiei gri și alte tipuri de testare, în acest sens, se desfășoară fără probleme de la început.

 

Cerințe ridicate de calificare

 

Deși testarea manuală necesită un nivel ridicat de competențe, analiștii de asigurare a calității care lucrează cu automatizarea trebuie să aibă în continuare un nivel ridicat de competențe.

Aceasta vine sub forma abilităților de codificare, care sunt utilizate în principal pentru a crea cazuri de testare și pentru a citi codul disponibil în scenariul cutiei gri.

Dezvoltatorii pot atenua acest lucru prin angajarea în mod special a unor testeri care au experiență în dezvoltare sau care au lucrat în trecut la proiecte de codare. Limitați timpul de formare la locul de muncă și vă asigurați că fiecare nou angajat are capacitatea de a se adapta la cerințele testelor automate cu cutie gri.

Unele companii au ca alternativă utilizarea unui sistem de automatizare fără cod pentru a efectua testele de tip “gray box”, dar acest lucru poate duce la o flexibilitate redusă la locul de muncă.

 

Supravegherea constantă

 

Testarea automatizată există parțial pentru a nu mai pune accentul pe oameni, deoarece testarea manuală presupune o implicare umană constantă în procese.

Acest lucru nu este menit să se întâmple în cazul automatizării testelor, dar companiile trebuie să aibă un nivel bun de supraveghere.

Supravegherea implică examinarea rezultatelor testelor de tip “cutie gri” și întreținerea acestora pentru a se asigura că totul funcționează în continuare așa cum se așteaptă dezvoltatorul.

Companiile pot contribui la îmbunătățirea standardului de supraveghere disponibil în câteva moduri, ideal fiind ca un singur profesionist să fie responsabil pentru supravegherea testelor.

Acest lucru duce la un nivel mai mare de specializare, membrul respectiv al personalului devenind un tester expert în testare de tip “cutie gri”, care lucrează cu automatizarea mai rapid și mai eficient.

 

Concluzie: Automatizarea manuală sau cutia gri a testelor?

În concluzie, atât testarea manuală a cutiei gri, cât și testarea automată își au locul lor în procesul de testare a software-ului.

Companiile mai mici și start-up-urile beneficiază de implementarea testării manuale cu cutie gri atunci când codul lor este relativ mic și ușor de gestionat, automatizarea devenind din ce în ce mai utilă pe măsură ce aplicațiile continuă să crească și să aibă mai multe caracteristici.

Cu toate acestea, va exista întotdeauna un loc pentru testarea manuală, datorită nivelului sporit de înțelegere, detaliu și flexibilitate pe care îl oferă companiilor.

Soluția ideală de tip “cutie gri” pentru orice companie este un model hibrid, care utilizează testarea manuală și automatizată în diferite puncte pentru a ține cont de punctele forte și punctele slabe ale ambelor tehnici.

O abordare holistică expune mai multe dintre problemele pe care le are un pachet software, ajutând la repararea mai eficientă a software-ului și, în cele din urmă, oferind clienților un produs mult mai bun la sfârșitul dezvoltării.

 

De ce aveți nevoie pentru a începe testarea cutiei gri?

Există câteva condiții prealabile de care companiile au nevoie înainte de a începe procesele de testare a cutiei gri. Existența acestora fie face posibil procesul de testare, fie face ca testarea software-ului să fie mult mai simplă pentru echipa de asigurare a calității, deoarece aceasta are la dispoziție mai multe resurse.

 

Condițiile prealabile pentru finalizarea testelor de tip “cutie gri” includ:

 

1. Documente de proiectare sau cod sursă

 

Primul lucru de care aveți nevoie pentru a începe procesul de testare a cutiei gri este fie documentația de proiectare, fie codul sursă. Testatorii trebuie să poată accesa aceste informații pentru ca testarea să fie considerată un test de tip “grey box”, oferind o perspectivă asupra funcționării interne a software-ului în sine.

Aceste informații tind să fie cât mai relevante posibil, de exemplu, șirul de cod pentru funcția specifică pe care testerul o examinează.

Atunci când se utilizează testarea cu cutie gri mai degrabă decât cutia albă, furnizați doar o parte din codul și documentația de proiectare, așa că aveți grijă la nivelul de acces pe care îl oferiți.

 

2. Scurtă descriere a produsului

 

Un briefing de produs sau un briefing de aplicație este un document pe care companiile îl folosesc pentru a înțelege pe deplin ceea ce caută un client la un pachet software. Aceasta stabilește în detaliu funcționalitatea exactă pe care clientul o așteaptă de la un software, designul dorit de client și orice alte specificații necesare.

Citirea unui briefing de produs înseamnă că un tester de cutii gri poate căuta toate caracteristicile pe care le dorește un client, asigurându-se că acestea se regăsesc în software și că produsul se potrivește tuturor obiectivelor pe care o companie le are pentru aplicația sa.

Unele companii limitează cantitatea de informații pe care le pot vedea testerii gray box, în funcție de politicile de confidențialitate ale companiei.

 

3. Obiective de testare

 

Dezvoltatorii și companiile au obiective specifice atunci când finalizează testele, denumite uneori specificații de testare. Acest lucru este extrem de important în procesul de testare a cutiei gri, deoarece înseamnă că dezvoltatorii pot furniza testerilor cutiei gri toate informațiile corecte, iar echipa de asigurare a calității poate proiecta teste care să corespundă obiectivelor procesului de testare.

În acest caz, toată lumea lucrează mai eficient, deoarece știe ce caută și cum să atingă cel mai bine aceste obiective.

 

Procesul de testare a cutiei gri

Testarea cutiei gri urmează un proces relativ coerent, cu etape clare care indică etapele individuale pe care o companie trebuie să le parcurgă pentru a-și atinge obiectivele de testare.

Urmarea clară și consecventă a procesului oferă rezultate precise și consecvente care informează dezvoltatorii cu privire la problemele existente și la modul în care acestea pot fi rezolvate.

 

Principalele etape ale unui test de tip “cutie gri” sunt:

 

1. Determinarea intrărilor și ieșirilor

 

Primul pas în acest proces este determinarea intrărilor și ieșirilor pe care le așteptați de la aplicație.

Alegeți o intrare care se încadrează în limitele pe care aplicația ar trebui să le gestioneze în mod normal, pentru a face un test corect și stabiliți rezultatul pe care îl așteptați de la această intrare.

Realizând această previziune la începutul proiectului, veți ști dacă ceva nu a mers bine la sfârșitul testelor.

 

2. Identificarea fluxurilor primare

 

Fluxurile primare sunt rutele pe care le urmează datele într-un software pentru a ajunge la ieșirea finală.

Identificarea fluxului principal înseamnă că puteți urmări mai bine modul în care informațiile trec prin procesele unui software, stabilind zonele potențiale de apariție a defectelor și lucrând la remedierea acestora în cazul în care există o problemă cu software-ul.

 

3. Identificați subfuncțiile, cu intrări și ieșiri

 

Subfuncțiile sunt operațiuni de bază în cadrul unui flux primar. Fiecare subfuncție este alimentată de o alta și o alimentează pe următoarea, conducând în cele din urmă la o ieșire finală a software-ului.

Stabiliți care ar trebui să fie datele de intrare pentru fiecare subfuncție, împreună cu rezultatele preconizate pentru fiecare dintre ele.

Acest lucru la nivel de subfuncție oferă un nivel suplimentar de înțelegere atunci când se localizează orice problemă software.

 

4. Elaborarea unui caz de testare

 

Un caz de testare se referă la un set de evenimente care au loc în software și care examinează dacă aplicația funcționează așa cum vă așteptați.

Asigurați-vă că acest caz de testare cu cutie gri examinează în mod corespunzător partea de software pe care o analizați.

De asemenea, puneți accentul pe consecvență, asigurându-vă că scenariul de testare este ușor de replicat pentru a obține rezultate mai precise din testul de tip gray box.

 

5. Executați cazul de testare

 

Începeți să executați cazul de testare.

Acest lucru presupune introducerea intrărilor în fiecare dintre subfuncții și observarea ieșirilor, notând toate rezultatele.

În cazul testării automate a cutiei gri, procesul de înregistrare este automat, iar cei care efectuează testarea manuală notează ei înșiși toate intrările și ieșirile.

Dacă puteți, testați toate subfuncțiile individual înainte de a rula întregul flux deodată, pentru a verifica dacă fiecare funcție funcționează independent.

 

6. Verificarea rezultatelor

 

După ce primiți datele de la cazul de testare, începeți să verificați aceste rezultate.

Aceasta înseamnă să analizați rezultatele pe care le obțineți de la software și să le comparați cu rezultatele pe care le așteptați la începutul procesului.

Dacă există vreo diferență între cele două, acest lucru indică faptul că ar putea exista o eroare în software, deoarece acesta nu funcționează așa cum ați prevăzut inițial.

 

7. Creați un raport

 

La sfârșitul procesului de testare a cutiei gri, creați un raport privind rezultatele testului.

Aceasta implică un rezumat de bază al problemelor legate de software, o evaluare a unor soluții potențiale la aceste probleme și, dacă este posibil, toate datele generate de teste.

Utilizarea acestei structuri oferă cititorului o lecție principală înainte de a furniza toate dovezile necesare, fiind în cele din urmă un document coerent care oferă numeroase îndrumări.

 

Cele mai bune practici pentru testarea Greybox

Cele mai bune practici se referă la procesele, sarcinile și principiile pe care angajații le îndeplinesc în cadrul unui test de asigurare a calității pentru a atinge cele mai înalte standarde posibile.

 

Unele dintre cele mai bune practici pentru echipele de asigurare a calității care doresc să își îmbunătățească standardele de lucru includ:

 

1. Lucrați cu atenție

 

Ca în cazul oricărei metode de testare, nu vă grăbiți și lucrați cu atenție. O singură greșeală poate invalida un test, așa că, dacă vă asigurați că munca dvs. este precisă, economisiți timp pe termen lung, îmbunătățind în același timp standardul software-ului. Acest lucru este valabil mai ales în cazul testelor de tip “cutie gri”, deoarece nu știți cu ce părți ale codului sursă lucrați la un moment dat.

 

2. Comunicați în mod constant

 

Ar trebui să existe un lanț constant de comunicare între dezvoltatori și testerii de cutii gri. Acest lucru oferă dezvoltatorilor un feedback instantaneu cu privire la orice eroare descoperită de echipa de testare și înseamnă că cei care efectuează testele știu la ce să fie atenți.

Dacă problema face parte din aspectul vizibil al casetei gri, anunțați dezvoltatorii să știe exact unde se află.

 

3. Stabiliți limite stricte

 

Atunci când testarea cutiei gri utilizează limite artificiale ale informațiilor, compania însăși hotărând ce informații să le ofere testeriștilor, asigurați-vă că aveți limite stricte.

Acordați echipei de control al calității doar permisiunile de care are nevoie, altfel riscați ca aceasta să se “uite în spatele cortinei” și să vadă o parte din codul sursă sau documentele de dezvoltare pe care încercați să le țineți ascunse.

 

7 greșeli și capcane în implementarea testelor de tip Grey box

Cu sute de mii de aplicații care trec prin procesul de testare în fiecare an, există unele greșeli și capcane în care cad echipele de asigurare a calității.

Cunoașterea acestora înseamnă că le puteți evita în mod eficient, îmbunătățindu-vă munca și reducând șansele de a irosi resurse pe strategii de testare necorespunzătoare.

 

Unele dintre cele mai frecvente greșeli și capcane în testele de tip grey box includ:

 

1. Testarea sistemelor distribuite

 

Testarea cutiei gri necesită acces la codul sursă, iar serverele distribuite utilizează cod din alte locații. Acest lucru cauzează probleme pentru testarea cutiei gri, deoarece înseamnă că există probleme pe care testerii nu le pot vedea.

 

2. Finalizarea testelor de inconsecvență

 

Testarea inconsecventă se referă la o situație în care un caz de testare variază de la o execuție la alta. Acest lucru poate cauza rezultate inexacte, dezvoltatorii concentrându-se apoi pe îmbunătățirea performanței pe baza unor măsurători false.

Faceți ca fiecare test să fie identic, acolo unde este posibil, pentru a crește precizia și acuratețea testării.

 

3. Graba de a trece testele

 

Dacă se apropie data propusă pentru lansarea unui produs, echipele de asigurare a calității pot fi tentate să grăbească procesele de testare a cutiei gri.

Cu toate acestea, acesta este un semn de planificare proastă și nu ar trebui să se răspundă cu alte decizii proaste. Testarea în grabă duce la rezultate inexacte și la pierderi de timp mai târziu, în faza de dezvoltare.

 

4. Neimplementarea manuală și a automatizării împreună

 

Nici testarea manuală, nici testarea automată nu sunt metode perfecte de testare a cutiei gri.

Folosirea celor două în paralel înseamnă că puteți lua în considerare problemele fiecăruia dintre ele, lucrând în cele din urmă mai eficient.

Cel puțin, luați în considerare posibilitatea de a combina cele două metode pentru o mai bună testare.

 

5. Lucrul fără unelte

 

Instrumentele de testare sunt concepute pentru a face cât mai ușoară munca de tester de cutii gri. A lucra fără niciun instrument înseamnă a vă limita inutil propriile capacități.

Cercetați temeinic și achiziționați orice instrumente care ar putea să vă ajute la dezvoltare pentru a crește eficiența și a reduce potențialul de a face greșeli.

 

6. Comunicare deficitară

 

Comunicarea internă între departamente poate fi o luptă, dar comunicarea cât mai clară este o necesitate între departamentele de testare și dezvoltare.

O comunicare mai bună înseamnă că dezvoltatorii știu ce îmbunătățiri trebuie să facă imediat și să rezolve problemele fără a fi induși în eroare de mesaje interne proaste.

 

7. Căutarea activă de bug-uri

 

Testele de tip “cutie gri” au rolul de a găsi eventualele erori, acolo unde acestea există, dar și de a examina performanța generală a software-ului.

Petrecerea unui timp prea îndelungat cu scopul de a găsi bug-uri poate lua mult timp și poate distrage atenția de la obiectivul principal de a îmbunătăți modul în care funcționează o aplicație.

 

Tipuri de ieșiri din testele Gray Box

Testele de tip “cutie gri” generează mai multe tipuri diferite de informații la sfârșitul unui proces. Aceasta nu se referă la rezultatele software-ului în sine, ci mai degrabă la datele pe care dezvoltatorii le pot folosi pentru a îmbunătăți software-ul.

 

Principalele tipuri de ieșire sunt:

 

1. Mesajele PASS/FAIL

 

Un mesaj simplu de tip PASS/FAIL care informează dezvoltatorul dacă operațiunea software a fost un succes.

Acest tip de rezultate nu oferă dezvoltatorului prea multe informații, dar utilizarea testelor de tip “grey box” înseamnă că un tester poate vedea în ce punct specific a eșuat software-ul și de ce, ajutând astfel la rezolvarea problemei.

 

2. Metrici

 

Măsurătorile se referă la statistici simple care descriu un eveniment, cum ar fi timpul necesar pentru a finaliza o anumită sarcină la milisecundă. Acestea sunt frecvente în cazul testelor automate cu cutie gri, platformele informatice colectând automat aceste informații la un nivel de precizie mai ridicat decât ar putea-o face un tester manual.

Aceste informații sunt utile pentru a stabili performanța unei aplicații.

 

3. Date calitative

 

Informații descriptive pe care le primiți de la un tester de cutie gri din experiența sa cu software-ul. Necuantificabil, ceea ce face ca analiza să fie mai dificilă, dar oferă un nivel mai bun de înțelegere a experienței utilizatorului și îi face pe clienți să se simtă mai confortabil cu software-ul.

 

Exemple de teste de tip Grey Box

În unele cazuri, cunoașterea teoriei legate de o formă de testare nu oferă suficiente informații și nu oferă o înțelegere adecvată. Cunoașterea câtorva exemple de teste de tip “grey box” este esențială pentru a vă îmbunătăți înțelegerea modului în care funcționează metodologia de testare.

Vedeți mai jos câteva exemple de teste de tip “cutie gri” care oferă mai multe detalii despre testele din lumea reală și despre modul în care teoria se aplică la locurile de muncă practice.

 

1. Exemplu de testare de securitate reușită

 

O companie creează o bază de date cu o mulțime de date personale și planifică teste de securitate pentru a se asigura că datele utilizatorilor sunt protejate.

Un tester manual parcurge procesul, căutând potențiale defecte în cod și oportunități de a accesa părți ale aplicației.

După ce găsește o slăbiciune, testerul informează dezvoltatorul unde se află slăbiciunea și cum a fost exploatată.

Când software-ul este corectat, testerul efectuează din nou același test pentru a se asigura că sistemul este sigur.

 

2. Exemplu de testare eșuată a bazei de date

 

Dezvoltatorii care creează o bază de date au un termen limită strâns pentru lansare și trebuie să testeze rapid.

Testatorii se grăbesc să adune câteva cazuri de testare de bază și le finalizează rapid, făcând greșeli în execuția lor, nu pregătesc predicții de ieșire și nu examinează subfuncțiile.

Deoarece nu pregătesc previziuni de ieșire, nu își dau seama de problemele de ieșire și, ca urmare, livrează un produs care nu funcționează corect.

 

Tipuri de erori și bug-uri detectate prin testarea cutiei gri

Unul dintre obiectivele principale ale testării cutiei gri este de a găsi erori și erori într-un program, companiile încercând să livreze aplicații de înaltă calitate pe care clienții lor să se poată baza, pe cât posibil.

Există câteva tipuri specifice de erori și bug-uri pe care testerii le pot găsi în procesul de testare a cutiei gri, fiecare dintre acestea putând indica o problemă diferită a codului.

 

Tipurile de erori și erori detectate în cadrul testelor de tip cutie gri includ:

 

1. Eșecul procesului

 

Prima formă de eroare este eșecul procesului.

Aceasta se referă la situația în care testul nu returnează niciun rezultat și se blochează pur și simplu.

Există mai multe cauze potențiale ale acestor probleme și, într-un caz ideal, un tester de tip “cutie gri” poate stabili de unde provine o problemă și cum poate dezvoltatorul să codifice un răspuns.

 

2. Ieșire incorectă

 

Unele erori în testarea cutiei gri apar atunci când rezultatul unui proces nu este cel anticipat de dezvoltatori.

Aceasta este o problemă serioasă în cazuri precum cel al unei baze de date, în care păstrarea în siguranță a informațiilor corecte este o necesitate.

 

3. Erori de securitate

 

Erorile de securitate apar atunci când aplicația unei companii este oarecum nesigură și permite accesul unor terți la informațiile conținute.

Existența unor deficiențe de securitate într-o aplicație poate reprezenta o problemă legată de GDPR și poate face ca aplicația să nu fie conformă cu o serie de reglementări internaționale.

 

Măsurători comune de testare a cutiei gri

Măsurătorile se referă la măsurători constante care examinează un anumit eveniment sau o serie de evenimente, de obicei sub formă de date cantitative.

Prin utilizarea măsurătorilor, testerii și echipele de asigurare a calității pot examina software-ul care este supus unui test greybox și pot vedea exact ce nu merge bine, fie că este vorba de mai multe erori sau de diferite caracteristici care necesită mai mult timp pentru a se încărca.

 

Unele dintre cele mai comune măsurători de testare a cutiei gri pe care le folosesc testerii QA atunci când evaluează software-ul includ:

 

– Timpul până la ieșire:

Timpul necesar pentru ca aplicația să producă o ieșire după începerea testului.

 

– Timp de răspuns:

Timpul necesar pentru ca software-ul să răspundă la datele introduse de utilizator, fie sub forma unui rezultat, fie sub forma unei simple confirmări a intrării.

 

– Numărul de erori:

Numărul pur de erori pe care software-ul le are în procesele sale.

 

– Erori pe funcție:

Numărul de erori existente împărțit la numărul de funcții din software, utilizat pentru a stabili densitatea erorilor.

 

Cele mai bune instrumente de testare Grey Box

Testarea cutiei gri se poate baza pe instrumente externe pentru a îmbunătăți calitatea muncii dvs., automatizând unele dintre procese și sprijinindu-vă în crearea unei soluții pentru orice eroare pe care o găsiți.

Cu cât este mai bun instrumentul de testare pe care îl utilizați, cu atât mai multe probleme vor fi descoperite și cu atât mai bun va fi standardul produsului final, economisind timp și resurse pe parcursul testării.

Vedeți mai jos câteva dintre cele mai bune instrumente de testare a cutiei gri, precum și avantajele și dezavantajele utilizării fiecărei platforme.

 

5 Cele mai bune 5 instrumente gratuite de testare Grey Box

 

Atunci când o companie mai mică dorește să înceapă testarea cutiei gri, este esențial să aibă la dispoziție instrumentele potrivite, dar la fel de important este să le aibă la un preț rezonabil. Fiecare bănuț contează într-o afacere mică, iar un dezvoltator de aplicații nu este diferit, cu bugete strânse care duc la decizii dificile.

Utilizarea instrumentelor gratuite de testare a cutiei gri este perfectă pentru asigurarea calității cu resurse minime.

 

Unele dintre cele mai bune instrumente gratuite de testare a cutiei gri includ:

 

1. ZAPTEST EDIȚIE GRATUITĂ

Ediția gratuită a ZAPTEST oferă o experiență de automatizare de înaltă calitate pentru utilizatorii săi, cu o automatizare completă a software-ului care susține testarea încă de la începutul dezvoltării.

Cu execuția paralelă, puteți finaliza mai multe teste deodată pentru a accelera procesele, iar când sunteți gata să treceți la nivelul următor, ediția Enterprise face tranziția cât se poate de simplă. Ca un beneficiu suplimentar, ZAPTEST oferă, de asemenea, tehnologie RPA de ultimă generație, fără costuri suplimentare.

Alegerea perfectă pentru cineva care se află la începutul testării.

 

2. Appium

 

Appium este un instrument de testare amănunțită, conceput pentru a se asigura că aplicațiile mobile sunt conforme cu standardele, Appium are o comunitate de asistență activă, dar execută testele relativ lent. Împreună cu o configurație dificilă, acesta nu este cel mai bun instrument gratuit pentru multe companii.

 

3. Chrome Dev Tools

 

Google Chrome oferă o serie de instrumente de dezvoltare pentru aplicații web, iar integrarea în cel mai popular browser pare a fi o necesitate.

Cu toate acestea, se limitează la testarea elementelor din cutie, ceea ce îl face un instrument de testare restrictiv.

 

4. JUnit

 

JUnit este un cadru open-source care le permite utilizatorilor să efectueze teste repetabile de nenumărate ori în Java, limitându-se la un singur limbaj.

În sine, această limită nu este o problemă, dar lipsa unei API și a unei interfețe simple poate fi o problemă pentru cei care fac teste mai noi.

 

5. DBUnit

 

DBUnit se concentrează pe sprijinirea proiectelor orientate către baze de date, utilizând stări cunoscute pentru a verifica cu precizie rezultatele și pentru a examina în mod cuprinzător rezultatele.

Acest lucru este perfect pentru baze de date și aplicații similare, dar lipsa suportului de integrare înseamnă că se luptă în sarcinile cross-platform.

 

5 Cele mai bune instrumente de testare a cutiei gri pentru întreprinderi

 

Pe măsură ce un dezvoltator crește, cresc și cerințele de testare, companiile mari având aplicații mai mari și necesitând, ca urmare, suite de testare mai cuprinzătoare.

Instrumentele de testare de tip “grey box” pentru întreprinderi există pentru a sprijini companiile în această situație, oferind mai mult acces la funcții avansate de care dezvoltatorii amatori și de dimensiuni mici nu au nevoie.

 

Unele dintre cele mai bune instrumente de testare de nivel enterprise pentru efectuarea unui test de tip “cutie gri” includ:

 

1. ZAPTEST ENTERPRISE EDITION

Ediția Enterprise a ZAPTEST oferă capabilități de testare mai mari decât versiunea gratuită, unul dintre principalele beneficii fiind accesul constant la un expert ZAP. Un expert ZAP acționează efectiv ca un consilier și membru al echipei dumneavoastră la distanță, sprijinind toate nevoile de testare ale companiei dumneavoastră.

Dezvoltatorii care investesc în ZAPTEST Enterprise edition pot vedea de până la zece ori mai mult decât își pot rentabiliza investiția datorită tehnologiilor avansate de viziune computerizată, 1SCRIPT, execuție cross-platform, cross-device, cross-browser și, mai presus de toate, licențe nelimitate.

Licențele nelimitate, pe lângă cea mai avansată tehnologie de testare și RPA, înseamnă că întreprinderile beneficiază de un cost fix, indiferent de cât de repede și cât de mult se dezvoltă.

 

2. TestRail

 

O soluție de gestionare a cazurilor de testare care vă permite să împărțiți toate testele pe care le efectuați pe cazuri de testare, înregistrând mai precis datele.

Cu toate acestea, TestRail nu este neapărat ideal pentru testarea cutiei gri, deoarece nu reușește să echilibreze testarea manuală cu înregistrarea automată a testelor.

 

3. Mărturie

 

O platformă de testare care se concentrează pe oferirea de teste personalizate stabile, implementând atât cazuri de testare codificate, cât și alternative necodificate.

Deoarece este gratuită doar pentru un anumit număr de teste pe lună, organizațiile mai mari pot avea dificultăți în a profita la maximum de această platformă.

 

4. TestRigor

 

TestRigor este o platformă apreciată pe scară largă care utilizează un motor de inteligență artificială pentru a finaliza testele, întreținerea testelor de inteligență artificială fiind una dintre cele mai atractive caracteristici.

Cu toate acestea, acest lucru are un preț semnificativ, alte platforme oferind un randament mai bun al investiției.

 

5. Kobiton

 

Kobiton este o platformă de testare care este relativ flexibilă în ceea ce privește prețurile, automatizând testele pe bază de utilizator după terminarea unui test gratuit.

O îngrijorare pe care unii utilizatori o au în legătură cu Kobiton este lipsa relativă de suport din partea Kobiton atunci când vine vorba de rezolvarea întrebărilor testerilor.

 

Când ar trebui să folosiți instrumente Enterprise vs. Freemium Grey box?

Atât instrumentele de tip “grey box” pentru întreprinderi, cât și cele de tip freemium oferă utilizatorilor o mulțime de beneficii. În mod ideal, companiile ar trebui să înceapă cu un produs freemium pentru a învăța procesul de testare înainte de a trece la o ediție de întreprindere pe măsură ce nevoile lor cresc.

Acest lucru introduce un nivel de continuitate în cadrul proiectului, limitând numărul de cursuri de perfecționare prin care trece personalul.

Momentul de trecere variază de la o întreprindere la alta, dar la un anumit moment dat, rentabilitatea investițiilor într-un produs de întreprindere devine inevitabilă.

 

Lista de verificare a testării cutiei gri, sfaturi și trucuri

Finalizarea testării cutiei gri este un proces destul de complex, astfel încât existența unei liste de verificare vă ajută să vă asigurați că ați făcut tot ceea ce era necesar în timpul testării.

 

Unele dintre principalele caracteristici ale unei liste de verificare de tip “cutie gri”, pe lângă câteva sfaturi pentru îmbunătățirea calității testelor, includ:

 

1. Planificare minuțioasă

 

Planificarea cuprinzătoare este unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le bifați la un test, deoarece trebuie să vă asigurați că planificați absolut toate aspectele unui test.

Cu cât planificați mai mult, cu atât testele sunt mai bine structurate, deoarece oamenii știu ce teste trebuie să efectueze și când trebuie să le efectueze.

Acest lucru duce, de asemenea, la date coerente, ceea ce este ideal pentru soluții mai bune pentru dezvoltatori.

 

2. Raportarea instantanee a datelor

 

Atunci când lucrați la un proces de testare cu cutie gri, încercați să raportați datele instantaneu. Prin crearea de rapoarte cât mai curând posibil, creșteți acuratețea proceselor de raportare, deoarece toate informațiile sunt proaspete în mintea dumneavoastră.

Acest lucru este valabil mai ales pentru informațiile calitative, deoarece acestea trebuie să fie scrise de către tester, mai degrabă decât pur și simplu stocate pe o platformă de testare.

 

3. Stabilirea responsabilităților

 

Pe parcursul proceselor de testare, asigurați-vă că fiecare persoană de la locul de muncă se concentrează asupra responsabilităților specifice. Prin stabilirea responsabilităților în acest mod, fiecare știe care este rolul său la locul de muncă și înțelege cum să își îndeplinească sarcinile în mod productiv și cu întreruperi minime.

Deși acesta este mai degrabă un concept de management decât un punct din lista de verificare a testelor, are un impact major asupra rezultatelor.

 

4. Comparație constantă

 

Comparați-vă rezultatele cu mai multe lucruri în mod aproape constant. Punctele de comparație includ documentația inițială de proiectare, rezultatele testelor anterioare și calendarul organizației pentru finalizarea proiectului.

Aceste cadre de referință vă informează în mod constant cu privire la modul în care decurge procesul de dezvoltare a software-ului, la domeniile care necesită îmbunătățiri și la eventualele ajustări care trebuie făcute.

 

Concluzie

 

În concluzie, testarea cutiei gri este una dintre cele mai versatile forme de testare disponibile, care combină funcționalitatea cutiei albe cu limitarea prejudecăților din testele cutiei negre.

Prin combinarea metodelor de testare manuală și automatizată în cadrul eforturilor dumneavoastră de testare, companiile pot începe să reducă în mod semnificativ impactul erorilor asupra software-ului lor, punând în aplicare corecturi care duc la un produs mai bun.

Testarea cutiei gri este instrumentul perfect pentru orice dezvoltator, iar sfaturile de mai sus vă pot asigura că îl utilizați în mod corespunzător.

 

Întrebări frecvente și resurse

Dacă aveți întrebări despre testarea cutiei gri, aruncați o privire la unele dintre întrebările noastre frecvente pentru a afla mai multe și pentru a vă îmbunătăți înțelegerea acestui tip de test:

 

1. Cele mai bune cursuri de automatizare a testelor cu cutie gri

 

Există relativ puține cursuri care vizează în mod specific automatizarea testelor de testare a cutiei gri, aceste cursuri generale de testare software fiind o modalitate ideală de a începe:

– “Software Testing Foundation cu examen”- Oferte de formare

– “6 Week Software Testing Essentials Training”- Futuretrend Technologies Ltd

– “Curs de testare software”- Royal Course

– “Testarea Black-box și White-box”- Coursera

– “Testarea software – Strategii Black-Box și White-Box Testing”- NPTEL

 

2. Care sunt cele mai importante 5 întrebări de interviu privind testarea cu cutie gri?

 

– Ce experiență aveți în ceea ce privește testarea cu cutie gri și cum ați găsit-o?

– De ce folosesc companiile testele de tip “grey box” și în ce moment al procesului?

– Comparați testarea cutiei albe, a cutiei gri și a cutiei negre

– Care sunt unele dintre cele mai mari provocări ale testării cutiei gri și cum le puteți depăși?

– Cum funcționează automatizarea testelor?

 

3. Cele mai bune tutoriale YouTube despre testarea cutiei gri

 

– “Ce este Gray Box Testing? Care sunt tehnicile utilizate în testarea Gray box? Cu exemple explicate”- Software Testing Hacks

– “Testarea cutiei gri | inginerie software |”- Education 4u

– “Testarea cutiei negre, a cutiei albe și a cutiei gri”- Miracle Education

– “Sfaturi pentru noii testeri QA manual | Lucrul cu dezvoltatorii + lucruri pe care le-am învățat ca tester de software”- Madeline Elaine

– “Ce este Grey Box Testing? (Întrebare de interviu de testare software #54)”- QA Fox

 

4. Cum se mențin testele de tip Grey Box?

 

Menținerea testelor de tip “cutie gri” este un proces destul de simplu. Pentru testarea manuală, asigurați-vă că membrii personalului sunt bine instruiți și că îndeplinesc aceleași sarcini de fiecare dată. Pentru testarea automată, corectați tot codul pentru cazurile de testare și verificați rezultatele, folosind o supraveghere constantă a proceselor, ori de câte ori este posibil.

 

5. Cele mai bune cărți despre testarea cutiei gri

 

Această secțiune conține articole din reviste, pe lângă cărți, pentru a oferi cele mai înalte standarde posibile de asistență scrisă pentru testatorii QA:

 

– “Tehnica Grey-Box de testare a integrării software pe baza mesajelor”- TanLi M. et al.

– “Un studiu comparativ al tehnicilor de testare White Box, Black Box și Grey Box” – Ehmer, M., Khan, F.

– “Strategii de testare bazate pe FSM cu cutie gri”- Petrenko, A.

– “Inginerie software”- Saleh, K.A.

– “Conferința internațională privind aplicațiile informatice 2012”- Kokula Krishna Hari K.

Download post as PDF